Misoginism de emisiune

Se spune că laptopul nu trebuie păstrat cu bateria încărcată la 100%, pentru că va scădea durata vieții bateriei. Motoarele de la mașină trebuiesc răcite și în niciun caz turate încontinuu. Ei bine, tot în același scop, eu folosesc emisiunile stupide pentru a-mi calma nivelul IQ-ului după o repriză dureroasă de învățat. Spre exemplu, în timpul semestrului, după un capitol din AIMA, Biblia Inteligenței Artificiale, capitol ce dura cam 3, uneori chiar 4 ore de aprofundat, era musai să dau cu câte un “Să te prezint părinților” sau “Pe banii părinților”.

Pentru cititorii mei intelectuali, cele două emisiuni sunt niște regii ieftine și pline de scandal ale Antenei 1, respectiv Kanal D, în care se urmărește viața unor familii simple aflate în situație de criză, i.e. căsătoria copiilor, respectiv rebeliunea copiilor. În “Să te prezint părinților”, un cuplu trebuie să obțină aprobarea părinților pentru căsătorie, fiind premiați cu o nuntă și o lună de miere exotică. În “Pe banii părinților”, părinții pun camere de supraveghere pe fetele lor, despre care bănuiesc că au probleme. Bineînțeles că toate au probleme, ba că fură sau fac escrocherii, ba că se încurcă cu bărbați însurați sau se implică în activități deșănțate din categoria masajelor erotice, dansurilor la bară etc.

Însă ce mă deranjează cel mai mult la tot story-line-ul “Pe banii părinților” este un misoginism clar. În primul rând că băieții nu au niciodată probleme, ca să fie puși sub supraveghere. Băieții nu se prostituează, nu fură, nu poartă sutiene deocheate. Băieții nu vor să plece în Spania la produs. Băieții nu sparg case. Dar, să trecem asta cu vederea. M-a enervat un episod cu o tipă ce făcea masaje erotice și era dispusă să plece în Japonia pentru 1300 de euro pe lună. Încă era revoltată de ce i se oferă doar 1000 de euro, că pe 1000 ea nu pleacă, doar pe 1300. Or, 1300 de euro e extrem de ieftin. Problema e că gospodinele ce stau acasă și se uită la emisiuni de doi lei nu trebuie să știe asta. Trebuie să aibă impresia că 1300 de euro pot fi doar bani necinstiți, că nu ai cum, ca femeie, să câștigi 1300 de euro pe lună și să îți păstrezi integritatea. Câștigi 1300 de euro? Ești curvă.

În alt caz fata susține că muncește, dar are suspect de mulți bani pentru că își permite să își cumpere pantofi. Asta o dă de gol. De fapt nu muncește, e curvă.

90% dintre poveștile de la “Pe banii părinților” încep cu plecarea tinerei la facultate. După nici jumătate de an, toate sunt depravate. Toate au mers la facultate și au fost corupte, acolo, de colegele lor fițoase, care le-au introdus în lumea dansului la bară și al prostituției de lux. Au mers la facultate și au fost convinse să plece în Dubai, la muncă. Sau au mers la facultate și s-au încurcat cu vreun profesor însurat, care o folosea ca complice în vânzarea examenelor. Morala? Nu mergeți la facultate, pentru că facultatea e de curve. Fetele cuminți stau acasă.

Și, deși scrie clar la începutul fiecărui episod că totul e un scenariu și că personajele sunt fictive, reacția gospodinelor din fața ecranului e “da, dar e bazat pe fapte reale...”. Și uite așa ajunge lumea să creadă că facultatea e un focar de tâmpenie și, nu în ultimul rând, că orice femeie tânără cu un venit frumos e curvă.

PS: Mama, știu că îmi citești blogul și care sunt cele două lucruri pe care le ai de zis.
1. era nevoie de cuvântul ăsta mai vulgar ca o licență poetică, altfel nu ar fi părut atât de grav cazul prezentat
2. știu că e sesiune, promit să mă întorc la învățat după ce apăs butonul de "Publish"

Un telefon deștept pentru un om deștept

Nu am fost niciodată de acord cu ideea că tehnologia ar distruge noua generație. Orice invenție poate avea utilizatori buni sau răi, care o vor folosi în scopurile sale bune, respectiv rele. În definitiv, Oppenheimer e celebru pentru citatul pe care l-a reprodus din Bhagavad Gita la detonarea primei bombe atomice, șocat de adevărata amploare a descoperirilor sale, “I am become Death, the destroyer of worlds.” (”Sunt prefăcut în moarte, distrugătorul lumilor”). Dar, să revin asupra subiectului. Multă lume consideră smartphone-ul gadgetul ce va pune capăt inteligenței și culturii noii generații. Desigur, așa au fost și televizorul, playerele de muzică portabile, calculatorul... Dar, de data asta e sigur! Pentru că adolescenții și tinerii petrec atât de mult timp în fața smartphone-ului sau a tabletei, aparate ce combină interactivitatea calculatorului cu portabilitatea atât de căutată într-o lume ocupată, e clar că nu mai rămâne nici măcar un minut pe zi pentru creștere personală.

Fals. Cel puțin la mine este complet fals, pentru că am descoperit, de când am smartphone, o serie de lucruri ce îmi fac nu doar viața mai ușoară, dar mă ajută și la propria dezvoltare.

1. Twitter și de ce am “mutat șandramaua” acolo
Înainte să am cont pe Twitter, mă întrebam care poate fi utilitatea unei platforme care limitează într-atât interacțiunea? Nu tu galerii de poze ca pe facebook, nu tu libertate de exprimare vastă, ca pe bloguri, nici măcar muzică, sau ceva mai antrenant. Ei bine, adevărata putere a Twitter stă în oamenii cărora le dai follow (pe partea de câștig intelctual) și în rapiditatea cu care se pot trimite linkuri interesante (pe partea de dăruire intelectuală, ca să îi spunem așa).

Facebook nu e locul unde să cauți articole interesante sau lucruri inteligente. Pe Facebook se pierde aproape instantaneu un share inteligent către un articol, o campanie, un site sau o mișcare interesantă, îngropat între pozele cu botic în fața oglinzii, galeriilor de poze de la Revelion (toată lumea ține morțiș să arate cât de fain se distrează), check-in-urilor la cafeluță în mall cu prietenele ș.a.

Să presupunem că vreau să arăt mai multor oameni un link interesant. Pe Facebook, după cum spuneam, se ignoră. Pe blog trebuie să petrec cel puțin 30 de minute scriind ceva despre acel link, punând contextul, comentând sau pur și simplu motivând de ce l-am pus. Frumusețea Twitter este că limitarea la un număr de caractere duce la concizie. Nu pot motiva. Nu pot explica sau exemplifica. În maxim un minut am dat și altora ceva ce m-a făcut să mă simt mai bogată din punct de vedere intelectual. Atât și nimic mai mult.

2. Flipboard
Din același considerent, recomand tututor celor care au un smartphone (și mai ales o tabletă, pe tabletă arată superb aplicația) să își instaleze Flipboard.

Flipboard e un agregator de conținut, în sensul că, bazat pe input de la utilizator, va recomanda articole online cu o precizie fantastică, rafinând tot mai mult căutările pe parcursul folosirii aplicației. De exemplu, dacă în feed-ul de Technology am cam ignorat știrile despre Windows Phone, găsesc mai puține știri despre Windows Phone data viitoare și mai multe despre Android sau iOS. Există articole preluate din rețelele sociale, dar și căutări simple bazate pe interesele utilizatorilor.

Am găsit pe Flipboard majoritatea articolelor pe care le-am “împrăștiat” pe Twitter, de la colecții interesante de fun facts, la chestii de programare/tehnologie sau simple știri care mi s-au părut că merită.

Am descoperit revista Mental Floss, care e minunată pentru knowledge junkies, am descoperit Twitter-ul și am descoperit că pot să găsesc lucruri pe gustul meu folosind tehnologia atât de blamată de cei care nu au încercat-o încă, sau nu știu să o folosească la adevărata capacitate...

BONUS: anti-plictiseală la sală. Dacă sala la care mergeți are wireless, folosiți aplicația 8tracks pentru playlist-uri specifice de sală (marcate “workout”). E diversitatea de muzică necesară celor care s-au plictisit de aceleași mp3-uri vechi, dar totuși nu suportă reclamele și aiurelile de radio în timpul antrenamentului.

BONUS pentru potențiali followers: pe Twitter sunt @Calina_C